Obiective turistice

Biserica fortificată din Homorod

Puternica biserică – cetate de la Homorod a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. O primă refacere s-a realizat în cursul primei jumătăți a secolului al XIV-lea, când vopseaua s-a amplificat și a fost acoperită cu fresce de bună calitate. Apoi, cel târziu de la sfârșitul secolului al XV-lea, biserica romanică a fost fortificată. Deasupra vechiului altar a fost ridicat un turn, iar in jurul bisericii s-au ridicat și două curtine, una cu turnuri și o alta simplă.

Cele șapte nivele ale turnului ating 27,70 metri înălțime, al optulea nivel formând un coridor de apărare cu balustrada de lemn unde sunt amplasate astăzi cele trei clopote ale bisericii. Prin monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatră deasupra corului se făcea la acel moment apararea bisericii din Homorod. Arcul triumfal romanic care susține greutatea peretelui vestic al turnului a fost umplut cu piatra pentru a se evita surparea; astfel corul s-a desparțit de sală, devenit impracticabil ca încăpere de cult.

biserica-fortificata

Cetatea Jimbor

Saşii şi-au folosit priceperea în cioplirea pietrei şi au construit structuri rezistente la atacurile prelungite, capabile să adăpostească sate întregi, şi care aveau spaţii mari de stocare a alimentelor. Cetatea din Jimbor este modestă ca suprafaţă, însă de-a lungul timpului şi-a îndeplinit rolul de apărare a sătenilor. Păstrate de sute de ani, zidurile cetăţii încă veghează la apărarea incintei construcţiei.

O inscripţie foarte deteriorată şi puţin lizibilă, menţionează restaurarea din 1692, ca urmare a evenimentelor petrecute cu doi ani înainte – invazia tătarilor veniți in sprijinul principelui Emeric Thököly, in lupta sa împotriva habsburgilor.

Astăzi, doar unul dintre ziduri se păstrează într-o formă destul de bună, iar pe colţul sudic se mai văd urmele unor încăperi dispuse pe două nivele, care erau probabil destinate păstrării alimentelor, şi, în caz de pericol, de adăpostire a sătenilor refugiaţi.

cetatea-jimbor

Băile Homorod (vulcanii noroioși)

Băile Homorod, rezervaţie geologică situată la poalele Munţilor Perşani, la contactul cu Subcarpaţii Transilvaniei, la o altitudine de 460m, în sectorul de luncă de la confluenţa Homoroadelor. Zona prezintă o importanţă deosebită prin apariţia la suprafață a noroaielor emise de presiunea gazelor subterane, punct numit vulcan noroios.

Apele minerale de la Băile Homorod au fost utilizate în scopuri terapeutice de la începutul secolului al XX-lea. În perioada interbelică în zonă erau 6 izvoare captate în două bazine. Stațiunea balneo-climaterică de interes local funcțională până în anul 1975, în momentul de față este într-un stadiu avansat de deteriorare, necesitând investiții majore. Apa minerală și nămolul din vulcanii noroioși cu un mare conținut de sulf, au fost folosite cu mari succese în tratamentul unor afecțiuni reumatismale, afecțiuni dermatologice, afecțiuni endocrine, nevroze astenice, afecțiuni biliare și hepatice, afecțiuni digestive.

baile-homorod

Stejarul secular din satul Mercheașa

Acesta este de fapt un gorun din specia Quercus sesiliflora, având o vârstă de aproximativ 900 de ani. Acesta este gorunul cu cele mai mari dimeniuni cunoscute până acum în România și unul dintre cei mai mari din sud-vestul Europei, fiind declarat câștigător al concursului „Cel mai bătrân arbore din România” desfășurat în anul 2009.

Aceasta se găseşte mai sus de satul Mercheaşa, pe o păşune cu stejari seculari, la aproximativ 1,7 kilometri de localitate. Stejarul de la Mercheașa are o circumferinţă, măsurată la înălţimea de 1,3 metri de la pământ, de 9,3 metri, o înălțime de 21,3 metri şi are o coroană aproape întreagă, frumos rotunjită. În plus, până la înălţimea de trei metri de la pământ, are cinci cioturi, urme ale unor ramuri rupte de-a lungul vieţii sale.

stejar-secular-homorod
Sari la conținut